In facultatile romanesti SE SCRIE DUPA DICTARE
M-am uitat cu mult interes in seara asta la dezbaterea pentru presedintie dintre Geoana si Basescu. M-am uitat live pe laptop, iar in pauza am facut schimb de impresii cu prietenii pe chat. Majoritatea trusturilor de presa au difuzat online, atat video cat si text. Nici nu s-a terminat bine dezbaterea ca am gasit deja textul emisiunii, grupat pe topicuri si cu mii de comentarii de la cei care au vizionat online. Este impresionant la ce nivel s-a ajuns cu tehnologia.
Si atunci ma intreb: cum e posibil ca in acest context zeci de mii de studenti sa se duca maine la facultate sa scrie cursul dupa dictare? Pentru ca daca mergi la un curs in ASE spre exemplu – invatamantul universitar e public, oricine o poate face – asta o sa gasesti: 100 si ceva de studenti care, oricat de absurd ar parea, scriu dupa dictare! In 2009 cand exista text live pe net! E brainwashing!
Si toti se scalda in ipocrizie. Nimeni nu comenteaza nimic. Profesorul citeste tacticos, cuvant cu cuvant cursul pe care il are pe masa si pe care ar putea sa il distribuie in tzashpe feluri studentilor: sa il dea xeroxat, scanat etc. Iar fiecare scrie cu mult sarg, se mai uita la vecinul ca a ramas in urma…si trece ora…De ce nu se gasesc la fiecare curs cate 10 studenti din cei 100 care sa ii spuna profesorului: “Dom’ profesor dati-ne cursul ala pe care il aveti pe masa si hai sa nu ne mai furam caciula! Nu mai suntem in clasa 1 sa exersam caligrafia.”
Practic jumatate din timpul pe care il petrece un student in facultate (jumatatea care inseamna cursuri) reprezinta scris dupa dictare, copiat. Eu personal asta am vazut – si cand eram eu in facultate si acum… bine, poate ca la actorie nu se intampla – nu as putea sa spun, dar in ASE asta e situatia.
Un absolvent de facultate este in mare parte o secretara cu diploma! E penibil.
Leave a comment
Recent Comments
 | Me on In facultatile romanesti SE SC… |
 | zahir on Tango |
 | Elena on Puști chinuit de talent |
Dragos Oprea's blog 
Salut Dragos :))) , mai citesc din cand in cand si blog-ul tau… si pot spune ca in mare parte ai dreptate, dar gresesti pe undeva, si o sa detaliez jos, nu ca la ACCA, ci schematic cu bullet point ca m-asteapta VRD-ul:
– nu ma simt un secretar cu diploma, cum nu cred ca tes imti nici tu dupa 4 ani de “knowledge incrementation”…
– referitor la dezbaterea de aseara, da invatamnatul romanesc este copilul “neadaptat” al Romaniei, ca si multe alte domenii, datorita rigiditatii profesorilor mai sexagenari, septauagenari,etc. – bine mai existau pe timpul meu si exceptii (il amintesc aici pe Feleaga, un profesor umblat cu deschidere umana catre alte metode de predare + mentalitati)
– in schimb te poti raporta la seminarii, unde interactiunea era totala, si confruntarea de idei, student-profesor sau student-student era totala 😉
– ca ultim argument, nu toti profesorii citeau dupa dictare (doar cei mai comunisti asa), si bottom line, cursul e curs Dragos si in Romania si in Occident, profesorii vorbesc 75-80% din timp si cateodata interactioneaza si cu studentii (asta numai in Occident, deocamdata…)
Cheers man,
Excelent!
@Vlat T: Scurt și la obiect 😛
@Bogdan: Salut! Faptul ca spui ca “gresesc pe undeva” (acel “undeva” datorat unora, dar putini, ca Feleaga – oameni fata de care si eu am un mare respect), accentueaza ca am multa dreptate in rest. Dar repet: ma refer la jumatatea din activitatea unui student care inseamna cursuri nu la seminarii – la astea din urma exista interactiune.
Ca argument: un absolvent de ASE care se angajeaza intr-un Big4 (ca junior… ca deh… ASE-ul atat de greu atarna) ce face?: referenteaza, aseaza documentele in ordine, petrece mult timp la imprimanta si la legatul cotoarelor rapoartelor… ca o secretara.
Pe de alta parte tu oricum n-ai avea cum sa te simti secretara cu diploma. Dupa ce ai terminat facultatea ai invatat “on-the job”, aproape ai terminat ACCA-ul, ai participat – activ! – cred ca la zeci de traininguri…ai avut parte poate si de mai multi profesori ca Feleaga decat altii…Tu n-ai avea de ce sa te simti secretara 🙂
Dar se simt asa multi dintre miile de absolventi care nu-si gasesc de lucru imediat dupa ce ies de pe bancile facultatii. Ei stiu in sufletul lor ca nu isi pot exprima nemultumirea decat cu jumatate de gura deoarece jumatate din timpul petrecut in facultate s-au complacut in a transcrie cursuri. A fost mai comod, iar daca totusi nu ti-a convenit de ce sa faci valuri si sa-ti risti nota? ca doar nu te poti pune impotriva sistemului…
Iar daca e asa si in Occident nu inseamna ca e bine! Sistemul e prost si trebuie schimbat, insa din pacate reforma nu asta vizeaza (cel putin din ce stiu eu pana acum).
Toate cele bune!
Nu numai la noi in tara e problema cu dictarea…La universitatea din Malta, multe din cursuri sunt tot sub forma de dictare. Spre fericirea mea, mai sunt si profesori mai descuiati la minte care ne trimit inainte de curs, powerpointul pe mail, sau altii care au facut ei un grup pe google in care pun cursurile. Dar cea mai simpla metoda este aceea de a avea o platforma pe care eu am cunoscut-o la facultatea din Anglia, numita Blackboard in care iti poti accesa cursurile de la toate materiile.Nu stiu de ce e asa de greu sa faca asa ceva si la noi…sau si in Malta…
Ceea ce pot sa confirm eu (de la inaltimea varstei mele) este ca in facultati “cursul dupa dictare” se poarta de multa vreme. Un mare rol in asta il are felul in care “s-au facut” profesori de-a lungul timpului. Nu multi dintre ei au intr-adevar vocatia de a preda, ca sa nu mai spun de competentele necesare pt. a fi profesor universitar. Sistemul pilelor, gashcutzelor si al pupatului in fund functioneaza la fel de bine azi ca si intotdeauna in facultatile noastre, iar de la asistent la lector si apoi la profesor universitar sunt multe funduri de multumit. Asta pe de o parte! Pe de alta parte ar mai fi mici detalii de avut in vedere, ca de exemplu: salariile din invatamant, felul in care sunt re/(ne)cunoscute valorile in societatea noastra si “nu in ultimul rand” (sic!), dorinta studentilor (sa zicem la nivel de medie) de a invata. Acum e mai mult ca oricand fiecare pentru el.
O profesoara ne punea saptamanal sa tragem cursurile la xerox si apoi citeam fiecare ca la cls. 1. Dadeam o gramada de bani si ma simteam eleva, nu studenta. Mie asta mi s-a parut o BATAIE DE JOC.